Bvcovia - Cel mai trist refren versuri (lyrics)
Bvcovia [Raduly Ioan Marian] Sfântu-Gheorghe, Covasna, România 🇷🇴
[Bvcovia - Cel mai trist refren versuri lyrics]
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Din cartier
Din cartier
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Îl știu pe unu, am fost cu el în generală
Ce voia să se omoare încă
Din prima zi de școală
Cu un tată bețivan ce îl bătea seară de seară
Venea vânăt stând în clasă încercând
Doar să nu pară
Și stăteam cu el la gară, așteptând autobuzul
Spunea că urăște viața dar
Nici nu-i prinsese gustul
Mi-a întins într-o zi mâna
Avea lacrimi pe obraz
Tacsu îi arsese mâna în focul de pe aragaz
Și era doar un copil
Nici nu știu dacă mă simți
Unii au părinți din ăia
De mai bine n-ai părinți
Doare al dracului de tare
Încă mă scoate din minți
L-am văzut ultima oară pe peron, înghesuiți
De momente și de vorbe și de amintiri ciudate
Îmi spunea cât se urăște și
Cât se gândea la moarte
Iam spus că o să fie bine
Și simt cât poate să doară
După o vreme am auzit că și-a
Legat de gât o sfoară
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
E despre puștiul ce a crescut în orfelinat
Fiindcă mă-sa la lăsat fix
Când tacsu a decedat
De mic copil pe tâlhărie, pe furat
Ce se lua în smardoială pentru
Locul lui din pat
Unii râdeau în morții lor că n-avea țoale
Până și-au luat toți bătaie
Într-o seară în parcare
Și nu-ți cânt de două palme
Sau schemă de intimidare
Îți cânt despre o rozetă ce
Le-a spart fața la fraieri
Combina tot pe la scară
De la târfe la vrăjeală
Știu, fura casetofoane din mașini
Parcate în stradă
A fost și plecat pe-afară
Să tragă niște manete
L-au închis o perioadă pentru
Nu știu ce anchete
A ieșit apoi afară dar își pierduse relația
Cică femeia îi plecase nu
Mai accepta situația
Eu pe-atunci eram în Londra
Am primit mesaj pe seară
Vezi că ăsta a murit
Și-a legat de gât o sfoară
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Cel mai trist refren
Mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Din cartier
Din cartier
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Îl știu pe unu, am fost cu el în generală
Ce voia să se omoare încă
Din prima zi de școală
Cu un tată bețivan ce îl bătea seară de seară
Venea vânăt stând în clasă încercând
Doar să nu pară
Și stăteam cu el la gară, așteptând autobuzul
Spunea că urăște viața dar
Nici nu-i prinsese gustul
Mi-a întins într-o zi mâna
Avea lacrimi pe obraz
Tacsu îi arsese mâna în focul de pe aragaz
Și era doar un copil
Nici nu știu dacă mă simți
Unii au părinți din ăia
De mai bine n-ai părinți
Doare al dracului de tare
Încă mă scoate din minți
L-am văzut ultima oară pe peron, înghesuiți
De momente și de vorbe și de amintiri ciudate
Îmi spunea cât se urăște și
Cât se gândea la moarte
Iam spus că o să fie bine
Și simt cât poate să doară
După o vreme am auzit că și-a
Legat de gât o sfoară
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
E despre puștiul ce a crescut în orfelinat
Fiindcă mă-sa la lăsat fix
Când tacsu a decedat
De mic copil pe tâlhărie, pe furat
Ce se lua în smardoială pentru
Locul lui din pat
Unii râdeau în morții lor că n-avea țoale
Până și-au luat toți bătaie
Într-o seară în parcare
Și nu-ți cânt de două palme
Sau schemă de intimidare
Îți cânt despre o rozetă ce
Le-a spart fața la fraieri
Combina tot pe la scară
De la târfe la vrăjeală
Știu, fura casetofoane din mașini
Parcate în stradă
A fost și plecat pe-afară
Să tragă niște manete
L-au închis o perioadă pentru
Nu știu ce anchete
A ieșit apoi afară dar își pierduse relația
Cică femeia îi plecase nu
Mai accepta situația
Eu pe-atunci eram în Londra
Am primit mesaj pe seară
Vezi că ăsta a murit
Și-a legat de gât o sfoară
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel
Unii îi zic destin iar alții
Spun că e blestem
Eu cred că e cel mai trist refren
Cel mai trist refren
Mai trist refren
Asta-i o poveste despre puștii din cartier