Cedry2k - Alchimia Lumini versuri (lyrics)
Marius Stelian Crăciun
[Cedry2k - Alchimia Lumini versuri lyrics]
Ar tre' să ne lăsăm ghidați de torțe
Că-s multe dar lumina n-are forță
Că-i de la forțe oculte
Așa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închiși
Retine ideea că sistemu-i carnivor
Se pregătește să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre' să fiarbă legume
Și, victimelor le arde doar de joacă
De glume
Parcă vor doar să petreacă, mă seacă, pe bune
Cum se ceartă pe sume
Lăsând demoni în costumе
Să-i îndrume-n rațiune spre gеnune
Să-i îngâne-n
Ritualuri păgâne și-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune
Și din suflete rugăciune
Li se spune să măsoare
Lumina-n watti și lumeni
Da' orice nu-i lumină divină
E mare înșelăciune îți insuflă frica de lume
Ca un şarpe ce-ți pune presiune pe
Carotida pecial ca să te sugrume
Prezentu-i inestimabil stimabile atâta
Că viitorul a veni insesizabil și inevitabil
Toți simțim schimbarea
Însă nimeni n-o susține
Fiindcă teama-i chiar mai mare
Decât pericolul în sine vărsai lacrimi odată
Păcat de haina-ţi imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut și pe îngeri să cadă
Și-i împiedică și pe oameni să
Mai urce spre Tată
Poți să-ncalci legile sau
Poti fenta procedura dar nu strica natura și
Nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care
Chiar trăit Scriptura înfruntând cu tot ura
Împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ține de noi, prieteni
Să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte
Și-ar tre' să ne lăsăm
Ghidați de sfinții părinți
Dar ne mințim ipocriți
De-aia ne simțim istoviți
Și loviți, și răniți, și goliți, și goniți
De-atâta slavă deșartă și dragoste de-arginți
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni
Probleme vedem semne dar pesemne vrei
Să credem că-i devreme și, renunțăm la cruce
Și, ne-ndopăm cu rânced
Și, ne-adăpăm cu sânge și, ne-mărâm cu dulce
Da', pentru mine-n sfârșit, e clar ca lacrima
Că nu-i luminat un suflet
Care păstrează patima
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esența sau degeaba pui cratima
Cu ochii vezi aurul
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu
Egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îți ia vederea ca lui Saul
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul
Înțelegi, omule bun? Ești mic și trecător
Sărmana efemerida amintește-ți c-o să mori
Fără slavă sau glorie, că nu-ți aparțin ție
Așa că lasă le nainte
De-a pleca spre-mpărăţie
C-adevărata bogăție e imposibil de
Exprimat de scriitori
Imposibil de estimat de cercetători
De-aia vezi realitatea din
Mediul înconjurător
Dar simți că în spatele ei se
Acunde un alt adevăr și
Poți să-ncalci legile sau
Poti fenta procedura dar nu strica natura și
Nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care
Chiar trăit Scriptura înfruntând cu tot ura
Împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ține de noi, prieteni
Să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte
Că-s multe dar lumina n-are forță
Că-i de la forțe oculte
Așa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da' ochii sufletului rămân închiși
Retine ideea că sistemu-i carnivor
Se pregătește să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre' să fiarbă legume
Și, victimelor le arde doar de joacă
De glume
Parcă vor doar să petreacă, mă seacă, pe bune
Cum se ceartă pe sume
Lăsând demoni în costumе
Să-i îndrume-n rațiune spre gеnune
Să-i îngâne-n
Ritualuri păgâne și-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune
Și din suflete rugăciune
Li se spune să măsoare
Lumina-n watti și lumeni
Da' orice nu-i lumină divină
E mare înșelăciune îți insuflă frica de lume
Ca un şarpe ce-ți pune presiune pe
Carotida pecial ca să te sugrume
Prezentu-i inestimabil stimabile atâta
Că viitorul a veni insesizabil și inevitabil
Toți simțim schimbarea
Însă nimeni n-o susține
Fiindcă teama-i chiar mai mare
Decât pericolul în sine vărsai lacrimi odată
Păcat de haina-ţi imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut și pe îngeri să cadă
Și-i împiedică și pe oameni să
Mai urce spre Tată
Poți să-ncalci legile sau
Poti fenta procedura dar nu strica natura și
Nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care
Chiar trăit Scriptura înfruntând cu tot ura
Împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ține de noi, prieteni
Să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte
Și-ar tre' să ne lăsăm
Ghidați de sfinții părinți
Dar ne mințim ipocriți
De-aia ne simțim istoviți
Și loviți, și răniți, și goliți, și goniți
De-atâta slavă deșartă și dragoste de-arginți
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni
Probleme vedem semne dar pesemne vrei
Să credem că-i devreme și, renunțăm la cruce
Și, ne-ndopăm cu rânced
Și, ne-adăpăm cu sânge și, ne-mărâm cu dulce
Da', pentru mine-n sfârșit, e clar ca lacrima
Că nu-i luminat un suflet
Care păstrează patima
Păstrează datina ca face mai mult ca platina
Păstrează esența sau degeaba pui cratima
Cu ochii vezi aurul
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu
Egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îți ia vederea ca lui Saul
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul
Înțelegi, omule bun? Ești mic și trecător
Sărmana efemerida amintește-ți c-o să mori
Fără slavă sau glorie, că nu-ți aparțin ție
Așa că lasă le nainte
De-a pleca spre-mpărăţie
C-adevărata bogăție e imposibil de
Exprimat de scriitori
Imposibil de estimat de cercetători
De-aia vezi realitatea din
Mediul înconjurător
Dar simți că în spatele ei se
Acunde un alt adevăr și
Poți să-ncalci legile sau
Poti fenta procedura dar nu strica natura și
Nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care
Chiar trăit Scriptura înfruntând cu tot ura
Împrumutându-ne căldura
Înimilor întelepte ca să ne deştepte
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte
Ține de noi, prieteni
Să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte