Cedry2k, Carbon A.S. Narcobranco - Anatomia Rime versuri (lyrics)

Sistemul e un monstru lacom cu chip hidos
Şi acum e prea gravă treaba ca
Să mai pot fi milos te miros că eşti chitros
Te rogi de Hristos să-ţi disipească teama
Dar tu nu eşti credincios
Şi dacă de asta nu-ţi dai seama
Nu fi şi prost să dai alarma
Lasă-ţi dama ca un puşti fricos
Lasă-ţi arma şi fugi din post
Lasă cazarma pe uşi din dos, fugi cât poţi
Muşc din toţi am răbdat atât de mult încât
Acum am acumulat o foame de lup în gât
De-aia lupt urât cu oagări ce
Vor să pară duri
Vor doar să spargă guri împrăştiind băşini
Pe-o rază largă în jur
Sunt soldat, mă jur, cel mai perseverent
Cel mai persistent existent, supune-te
Ţin o mână forte pe pix
De-aia n-apar zâmbete vin în amonte pe Styx
Tu te duci pe apa sâmbetei

Privind hip-hop-ul ca o natură
În fauna mioritică văd MCi în stare critică
Tipică celor lipsiţi de auto-critică
Ei zic că fără dubii sunt buni şi se ridică
Dar scad în ochii lumii şi lumea
Lor este tot mai mică
Ca prin sită publicul alege, culege
Trece lirica
Tema şi tehnica prin sisteme de valori
Este o lege nescrisă unde eu
Sunt prezent în clipa precisă
În clipa prezisă
Să fiu luminat când alţii sunt în eclipsă
Le dau o fisă că-s ca un telefon fără ton
Şi în lipsă de dialog rimele-s ca un monolog
Se întorc împotriva lor
Îi văd dând cu capul în nori
Nu disting realitatea
În raţiune foarte uşori
Nu pot atinge greutatea
Ştii care e partea dubioasă? Ei nu se lasă
Nu le pasă mintea lor e ca o crevasă
Loc pentru prostie crasă
Cum să-i consider pe aceeaşi felie?
Nu stăm la aceeaşi masă
Cum poa' să creadă că au stofă
De rasă cu o strofă falsă?
Le dau clasă din clasa mea socială
Zdruncin sistemul
Ei cad în plasă, se lasă duşi
Că au clase cât are trenul
Îndemnul meu? Lăsaţi-ne
Sunteţi sub semnul eşecului
Împotriva eticii, împotriva esteticii
Împotriva predicii ce-o susţin
Yo… loveşte-i din plin!

Tu vrei săîmi dai senzaţia
Că lupţi cu tranziţia
Doar pentru că aşa spune tradiţia
De fapt te lupţi doar cu calviţia
Fără succes şi nu-ţi poţi depăşi inhibiţia
Sunt cinic ca inchiziţia
Iniţial îţi certific dispariţia
Te identific cu intuiţia
Îmi amplific jurisdicţia
Până mă identific cu justiţia
Şi-ţi verific dentiţia fără să ma justific
Ca miliţia
Şi-o fac doar ca să-mi fortific ambiţia
Îmi forţez condiţia ca să înfrunt inaniţia
Tre să învăţ să-mi dozez
Minuţios hrana şi muniţia
Pe tot parcursul războiului cu malnutriţia
Dau calupuri de rime pe loop-uri divine
Dau upercuturi în spline şi buşesc bine
Gata să mut munţi, reţine
Încrunt frunţi senine
Înfrunt crunţi destine şi-s crud
Nu cruţ pe nimeni