Cedry2k - Călimara versuri (lyrics)
Marius Stelian Crăciun
[Cedry2k - Călimara versuri lyrics]
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă
O călimară de argint
Cu două guri întunecate
Ca două porţi de labirint
Prin care gândurile mele
S-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă
La soare cu două guri ca de fântână
Din care ultimul meu vis scafandru mic
Privind cu spaimă spre fundul negrului abis
Va încerca, zadarnic poate
S-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a
Viitoarelor nopţi albe
În călimara asta nouă roiesc
Ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte
Pe câmpul alb al unei pagini
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri
Negândite încă pe care stropul de cerneală
Le-nchide-n noaptea lui adâncă
Cuvinte şterse peste-o clipă
Fantome de idei defuncte
O ploaie miniaturală de-accente
Virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe
Care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată
Le zugrăveşte pe hârtie în ea
Tăcute şi smerite stau viitoarele regrete
Alături de bilanţul zilei şi
De adresa unei fete
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate
O voi scrie unui amic în doliu după vreo
Rudă care-i încă vie
O epigramă inedită figura unui tip ridicol
Pe care nu-l cunoaştem încă un
Titlu mare de articol
Asupra unei chestii care va fi de actualitate
Cu siguranţă, peste-o lună sau
Peste-un an şi jumătate, -
Şi toate cifrele arabe stau
De la 1 pân' la 9
Amestecate şi stupide, în călimara asta nouă
În cupa ei de întuneric
Dorm viitorul şi prezentul
Cuvintele prin care, poate
Îmi voi începe testamentul
O poliţă abia schiţată, un madrigal
O amintire a unei clipe viitoare
- sau o poemă de iubire
Pe care voi citi-o, poate
Atras de noaptea lor bizară
În ochii tăi cei mari şi negri
Ca două guri de călimară
O călimară de argint
Cu două guri întunecate
Ca două porţi de labirint
Prin care gândurile mele
S-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă
La soare cu două guri ca de fântână
Din care ultimul meu vis scafandru mic
Privind cu spaimă spre fundul negrului abis
Va încerca, zadarnic poate
S-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a
Viitoarelor nopţi albe
În călimara asta nouă roiesc
Ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte
Pe câmpul alb al unei pagini
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri
Negândite încă pe care stropul de cerneală
Le-nchide-n noaptea lui adâncă
Cuvinte şterse peste-o clipă
Fantome de idei defuncte
O ploaie miniaturală de-accente
Virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe
Care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată
Le zugrăveşte pe hârtie în ea
Tăcute şi smerite stau viitoarele regrete
Alături de bilanţul zilei şi
De adresa unei fete
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate
O voi scrie unui amic în doliu după vreo
Rudă care-i încă vie
O epigramă inedită figura unui tip ridicol
Pe care nu-l cunoaştem încă un
Titlu mare de articol
Asupra unei chestii care va fi de actualitate
Cu siguranţă, peste-o lună sau
Peste-un an şi jumătate, -
Şi toate cifrele arabe stau
De la 1 pân' la 9
Amestecate şi stupide, în călimara asta nouă
În cupa ei de întuneric
Dorm viitorul şi prezentul
Cuvintele prin care, poate
Îmi voi începe testamentul
O poliţă abia schiţată, un madrigal
O amintire a unei clipe viitoare
- sau o poemă de iubire
Pe care voi citi-o, poate
Atras de noaptea lor bizară
În ochii tăi cei mari şi negri
Ca două guri de călimară