Cedry2k, Vlad Dobrescu - Piețe versuri (lyrics)
Marius Stelian Crăciun
[Cedry2k, Vlad Dobrescu - Piețe versuri lyrics]
Sunt un individ din sistem cu
Un rol atât de mic
Că-s aproape inexistent și ușor de înlocuit
Bag de la 9 la 6 și deși muncesc mult
Șefu' e nemulțumit spune că nu e destul
Că pe lumea asta trebuie să
Tragi tare ca un cal
Iar eu sunt doar un șoarece
Alb alergând după cașcaval
Și adaptându-mi personalitatea după
Lucrurile pe care mi le cumpăr
De exemplu am pistolul ăsta
Fabricat din metal cromat
L-am luat pentru siguranță dar
Nu îl port niciodată
Doar noaptea îl probez și
Țintesc către oglindă încărcătoru' îi scos
Se aude numa click-click
Pe întunerc și pentru o clipă
Sunt atât de puternic
Vreau gramul de respect pe care îl merit
Și o să-l primesc înzecit
Mass-media îi fascinată de nebuni
Și probabil mi-ar dezbate
Motivele in emisiuni
Daca aș face-o îmi fac curaj
Îmi trebuie doar o țintă clară
Care m-a provocat și automat mintea zboară
La cei pentru care muncesc
Ei vor să le dau tot dar eu să nu cresc
Nu vor să mă scot, doar să lucrez
Eu vreau să-i văd morți tu poate nu crezi
Până și tata îmi spune că
Nu îmi prinde bine singurătatea
Dar el nu știe cât de
Pustie poate să fie viața
Printre animalele astea de companie dimineața
Ziua Z, îmi intorc armele spre ei
Și încep să pulverizez gloanțele în
Aer ca pe spray trag foc după foc nu mai
Răspund la nici un stimul
Și descarc încărcătorul până mi
Se rupe filmul reiau firu'
Șeful meu mă imploră să nu-l mai chinui
Scuipând sânge peste o poză cu
Nevasta și copii lui
Dar nu îmi mai pasă de nimic, nu mai e stres
Nu mai sunt rate de plătit
Rămâne doar să mă semnez
Cu creierii mei pe cubicle
Și-n capul meu cântă cea mai frumoasa muzică
Glonțul ține loc de concluzii că îl trag
Și dau sens la tot ce fac
Mă uit în jur cred că nu
Mai am nimic de cumpărat am plecat
Am un simt teribil si cand nu ai cum sa eviti
Mai multe camere ca Ritz
Esti foarte accesibil
Au piata auto si iti dau pe combustibil
Tot confortul posibil cand timp
Ceri droguri zilnic
Au piata medicamentelor, experimentelor
Control chimic al senzatiilor
Si al sentimentelor
De-aia s-au pus pe munca la negru care
Clar e preferabila unei sclavii
Cu reguli clare
Ca piata muncii se prabuseste ca Apollo
Nu stiu cum se face ca million e tot acolo?
O pizza moca, pipite, prizat coca si fite
Ei satisfac cam tot felu' de dorinte
Si au piata armelor, dar o sa le ascunda
Macar pana o sa mai faca
Niste razboaie sa le vanda
Poti sa zambesti ironic dar
Nazistii si aliatii
Au avut aceiasi sponsori si nu e comic
Iar noi robotii tre' sa le cerem voie
Ca sa ne intalnim cu totii
Si sa le inghetam sloi
In Piata Universitatii
Iar atunci cand e razboi
Ca Piata Sfantu' Gheorghe pun bate pe noi
Ei fac jocurile, constitutia, au barourile
Drogurile, prostitutia, cazinourile
Plus ca au piata presei, doar ca libertatea
Ei sufera in favoarea ghici a caror interese?
Probabil s-au plictisit producand milioane
Tot mutand jetoane, apasand pe butoane
O mana de oameni, pentru a caror toane
Lumea a 3-a îndura de foame, coane
Indura-te Doamne si pune capat
Acestei apatii generale
Cu vicii ce duc la maladii congenitale
Vrem depasirea limitelor, iesirea
Ca toti cautam de fapt nemurirea spiritelor
TREZIREA
Un rol atât de mic
Că-s aproape inexistent și ușor de înlocuit
Bag de la 9 la 6 și deși muncesc mult
Șefu' e nemulțumit spune că nu e destul
Că pe lumea asta trebuie să
Tragi tare ca un cal
Iar eu sunt doar un șoarece
Alb alergând după cașcaval
Și adaptându-mi personalitatea după
Lucrurile pe care mi le cumpăr
De exemplu am pistolul ăsta
Fabricat din metal cromat
L-am luat pentru siguranță dar
Nu îl port niciodată
Doar noaptea îl probez și
Țintesc către oglindă încărcătoru' îi scos
Se aude numa click-click
Pe întunerc și pentru o clipă
Sunt atât de puternic
Vreau gramul de respect pe care îl merit
Și o să-l primesc înzecit
Mass-media îi fascinată de nebuni
Și probabil mi-ar dezbate
Motivele in emisiuni
Daca aș face-o îmi fac curaj
Îmi trebuie doar o țintă clară
Care m-a provocat și automat mintea zboară
La cei pentru care muncesc
Ei vor să le dau tot dar eu să nu cresc
Nu vor să mă scot, doar să lucrez
Eu vreau să-i văd morți tu poate nu crezi
Până și tata îmi spune că
Nu îmi prinde bine singurătatea
Dar el nu știe cât de
Pustie poate să fie viața
Printre animalele astea de companie dimineața
Ziua Z, îmi intorc armele spre ei
Și încep să pulverizez gloanțele în
Aer ca pe spray trag foc după foc nu mai
Răspund la nici un stimul
Și descarc încărcătorul până mi
Se rupe filmul reiau firu'
Șeful meu mă imploră să nu-l mai chinui
Scuipând sânge peste o poză cu
Nevasta și copii lui
Dar nu îmi mai pasă de nimic, nu mai e stres
Nu mai sunt rate de plătit
Rămâne doar să mă semnez
Cu creierii mei pe cubicle
Și-n capul meu cântă cea mai frumoasa muzică
Glonțul ține loc de concluzii că îl trag
Și dau sens la tot ce fac
Mă uit în jur cred că nu
Mai am nimic de cumpărat am plecat
Am un simt teribil si cand nu ai cum sa eviti
Mai multe camere ca Ritz
Esti foarte accesibil
Au piata auto si iti dau pe combustibil
Tot confortul posibil cand timp
Ceri droguri zilnic
Au piata medicamentelor, experimentelor
Control chimic al senzatiilor
Si al sentimentelor
De-aia s-au pus pe munca la negru care
Clar e preferabila unei sclavii
Cu reguli clare
Ca piata muncii se prabuseste ca Apollo
Nu stiu cum se face ca million e tot acolo?
O pizza moca, pipite, prizat coca si fite
Ei satisfac cam tot felu' de dorinte
Si au piata armelor, dar o sa le ascunda
Macar pana o sa mai faca
Niste razboaie sa le vanda
Poti sa zambesti ironic dar
Nazistii si aliatii
Au avut aceiasi sponsori si nu e comic
Iar noi robotii tre' sa le cerem voie
Ca sa ne intalnim cu totii
Si sa le inghetam sloi
In Piata Universitatii
Iar atunci cand e razboi
Ca Piata Sfantu' Gheorghe pun bate pe noi
Ei fac jocurile, constitutia, au barourile
Drogurile, prostitutia, cazinourile
Plus ca au piata presei, doar ca libertatea
Ei sufera in favoarea ghici a caror interese?
Probabil s-au plictisit producand milioane
Tot mutand jetoane, apasand pe butoane
O mana de oameni, pentru a caror toane
Lumea a 3-a îndura de foame, coane
Indura-te Doamne si pune capat
Acestei apatii generale
Cu vicii ce duc la maladii congenitale
Vrem depasirea limitelor, iesirea
Ca toti cautam de fapt nemurirea spiritelor
TREZIREA