F.Charm, Oana Marinescu - Casa părintească versuri (lyrics)
F.Charm [Bogdan Florin Vlasceanu] București, România 🇷🇴 (🇲🇩)
[F.Charm, Oana Marinescu - Casa părintească versuri lyrics]
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
S-a lăsat frigul și înghețu' peste generații
Ulițe și străzi așteaptă să se-ntoarcă frații
Părinții suspină, dorul și-l alină
Când privesc, cu fețe triste
Poze din vitrină
Maică, să nu plângi, copiii tăi sunt bine!
Muncesc zi lumină
Trag cu dinții-n țări străine
Și-am vorbit cu ei
C-am trecut și eu prin asta
Când, ceva ani în spate
Mi-am lăsat în urmă casa
Ne-adunam, după o zi, la o vorbă prietenească
Și, printre lacrimi
Povesteam de casa părintească
Un frate era moldovean ș-avea aceeași vorbă
C-ar da tot salariu pentr-un
Castron de ciorbă
Altul, din Craiova, ofta trist și tăcut
Și se topea de dor după pruncul nou-născut
Mai eram înca vreo patru cu ploile în gene
Dar ne ținea mereu aproape
Același sânge-n vene, mamă
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Unu-și rupe cârca zi de zi, pe șantier
Altu' prin depozite, cu gândul la cartier
Unu-i ospătar, altu' la căpșuni
Unul e șofer pe tir, prin ploi și furtuni
Am și frați mulți angajați, bagă în uzine
Să facă bani de chirie și d-un colț de pâine
Am surori ce fac menaj la copii străini
Când le plâng copiii acasă
Crescuți de vecini
Am și frați plecați de mult, încă din liceu
Mușcau din pumn în țară
Când n-aveau una d-un leu
Am surori ce varsă lacrimi și noaptea în somn
Că-și văd familia d-acasă doar prin telefon
E un roman dramatic, rămas fără foi
Despre neamul ăsta dezbinat de griji și nevoi
Maică, să nu plângi, îți spun a doua oară
Că n-au plecat numai ai tăi
Ci și juma' de țară!
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Plecat în altă țară pentr-o pară chioară
Dorul mușcă din tine mai rău ca o fiară
Și nu ți-l liniștește nici banul pus pe masă
Că nu-ți poate cumpăra liniștea d-acasă
Așa rău cum e aici, tot aici e bine
Tot aici pâinea-i mai bună
Dacă mă-ntrebi pe mine
Maică, să nu plângi, copiii au cămin!
Caută, ce n-au găsit aici, pe pământ străin
Și nu ți-au zis că le
Lipsești să nu te consumi
Dar și-au promis că se întorc până de Crăciun
Că vor să mai pună azi câte ceva deoparte
D-aia bagă ore-n plus pe tura de noapte
Cu-același gând, plângând pe rând
În orice cuvânt
Să vină acasă, prin ploaie și vânt
Pe pământ călcând să zică
Mamă: "Am venit și-am adus un băiețel
Strânge cald, la pieptul tău, primul nepoțel
Mamă!"
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
S-a lăsat frigul și înghețu' peste generații
Ulițe și străzi așteaptă să se-ntoarcă frații
Părinții suspină, dorul și-l alină
Când privesc, cu fețe triste
Poze din vitrină
Maică, să nu plângi, copiii tăi sunt bine!
Muncesc zi lumină
Trag cu dinții-n țări străine
Și-am vorbit cu ei
C-am trecut și eu prin asta
Când, ceva ani în spate
Mi-am lăsat în urmă casa
Ne-adunam, după o zi, la o vorbă prietenească
Și, printre lacrimi
Povesteam de casa părintească
Un frate era moldovean ș-avea aceeași vorbă
C-ar da tot salariu pentr-un
Castron de ciorbă
Altul, din Craiova, ofta trist și tăcut
Și se topea de dor după pruncul nou-născut
Mai eram înca vreo patru cu ploile în gene
Dar ne ținea mereu aproape
Același sânge-n vene, mamă
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Unu-și rupe cârca zi de zi, pe șantier
Altu' prin depozite, cu gândul la cartier
Unu-i ospătar, altu' la căpșuni
Unul e șofer pe tir, prin ploi și furtuni
Am și frați mulți angajați, bagă în uzine
Să facă bani de chirie și d-un colț de pâine
Am surori ce fac menaj la copii străini
Când le plâng copiii acasă
Crescuți de vecini
Am și frați plecați de mult, încă din liceu
Mușcau din pumn în țară
Când n-aveau una d-un leu
Am surori ce varsă lacrimi și noaptea în somn
Că-și văd familia d-acasă doar prin telefon
E un roman dramatic, rămas fără foi
Despre neamul ăsta dezbinat de griji și nevoi
Maică, să nu plângi, îți spun a doua oară
Că n-au plecat numai ai tăi
Ci și juma' de țară!
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Plecat în altă țară pentr-o pară chioară
Dorul mușcă din tine mai rău ca o fiară
Și nu ți-l liniștește nici banul pus pe masă
Că nu-ți poate cumpăra liniștea d-acasă
Așa rău cum e aici, tot aici e bine
Tot aici pâinea-i mai bună
Dacă mă-ntrebi pe mine
Maică, să nu plângi, copiii au cămin!
Caută, ce n-au găsit aici, pe pământ străin
Și nu ți-au zis că le
Lipsești să nu te consumi
Dar și-au promis că se întorc până de Crăciun
Că vor să mai pună azi câte ceva deoparte
D-aia bagă ore-n plus pe tura de noapte
Cu-același gând, plângând pe rând
În orice cuvânt
Să vină acasă, prin ploaie și vânt
Pe pământ călcând să zică
Mamă: "Am venit și-am adus un băiețel
Strânge cald, la pieptul tău, primul nepoțel
Mamă!"
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească
Mi-e dor de casă anii m-apasă
Și nu e palat să înlocuiască
Zilele din casa mea părintească