Macanache - Povestea vieții mele versuri (lyrics)
[Macanache - Povestea vieții mele versuri lyrics]
Câteodată am impresia c-am trăit
Mai multe vieți
Mi-aduc aminte vag, acum, niște dimineți
Când mergeam de-a buşilea, fără griji
Prin casă mă băgam sub orice scaun
M-ascundeam sub orice masă
Aud și-acum vocea mamei, cât e de frumoasă
Știa o mie și una de povești cu happy end
Basme, nu vrăjeală de-aia, ca la Disneyland
Când mergeam la piața Miniş
Aproape de finish
Ne opream la leagăne, unde o rugam plângând
Mamă, conectează-ne!
Mi-e dor de nucu' cel bătrân
Prietenu' meu cel mai bun
Când îl ochii îl văd și-acum
Limpede, cum dansează de nebun!
Dă din frunze și din ramuri
Să mă facă să rămân
Mi-aduc aminte, a fost Carpați
Cu Popeye marinarul
Care avea vreo cinci frați
Trag în piept scaii popii
De mi se roșește ochii
Clasa a-ntâia, prima zi
Petrecută intre golani
Aveam un zâmbet larg pe buze
Și vreo șapte ani
Când am fost să iau juma' de pâine
Cu cincizeci de bani
Da' asta parcă a fost acum
Cincizeci de mii de ani!
(Povestea vieții mele
Asta-i povestea vieții mele)
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele
1995 e anu'
Când încep să umblu toată viața cu ghiozdanu'
Era diferit maidanu', nici nu exista Loganu'
"Ce frumoasă este viața!"
Ăsta îmi era sloganu'
Am învățat să număr banu' cu același abacus
Cu care-i măsura lui tata drojdia ca Baccus
Foarte rar făcea pe treazu'
Da' mă iubea nemărginit, cum iubea Louis
Jazz-u' încă mai simt extazu', când
Aruncam bănuții în groapă, cu Mihai Viteazu
Nu știam ce-i ăla mers
Alergam din vers în vers
În vers, în vers, în vers, în vers, în vers
În vers și câteodată si invers
În imitații de Converse
Aveam o energie cel puțin boombapstică
Și-atunci ai mei m-au dus
La sala de gimnastică
Mi-aduc aminte, fratemiu, o fază ceva genu'
Eram io, copilu' și cu Mache, tenismenu'
Și în loc să luăm metrou' de la gară
Am luat trenu'
Era atât de beat, că nu mai vedea terenu'
Și-am crezut pentru o clipă
Că refuză oxigenu'
Asta-i povestea vieții mele, și cu bune
Și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele
Eu vin din era când era frumoasă Terra
Eu vin din era când era frumoasă Terra
Eu vin din era când era frumoasă Terra
Ce vremuri! Cand îmi aduc aminte
O să-ncepi și tu să tremuri
Dacă mă-nțelegi ce zic
N-aveam frică de nimic
Îi făceam pe toți să râdă, ca talentu' lui
Ochiu' blond, și păru' albastru
Viața mea e-o comedie, soră cu dezastru'
Când intrasem la liceu, eram
Un super bagabont, super derbedeu
Am făcut multe măgarii, pe care tu nu le știi
Zeci de mii de poezii (Zi)
Mă țineam doar de prostii (Zi)
Mă trezeam doar din beții (Zi)
Am lucrat în multe locuri și peste tot
Am aplicat doar legea dintre blocuri
O ard în focuri, pe primele locuri
Cu rimele-n topuri mi-am iubit surorile
Mai mult decât ochii din cap
Și mai am o dragoste, se cheamă rap!
Asta-i povestea vieții mele, și cu bune
Și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Scrise într-un fotoliu rupt de piele
Povestea vieții mele, și cu bune, și cu rele
Amintiri rupte dintr-un ocean de stele