Ad Litteram, Cedry2k, Bitză - Ne-am pierdut nemurirea versuri (lyrics)
Marius Stelian Crăciun
[Ad Litteram, Cedry2k, Bitză - Ne-am pierdut nemurirea versuri lyrics]
Puteam să plâng şi să râd în aceeaşi zi
C-un punct de sprijin Pământul îl puteam urni
Aproape de tainele existenţei mi-era firea
Crescând mi-am pierdut nemurirea
Dar uitarea nu mi-a şters
Ochii ce m-au pândit
Felu-n care m-am descoperit
Fetele ce le plimbam cu acelaşi metrou
Iubirea mea găsind atunci ecou
Vocea mamei ce răsuna printre betoane
Strigându-mă la masă fără să-mi fie foame
Încă aud cum scârţâia pe tablă creta
Încă mă văd cum călăream bicicleta
Ce-aveam azi puteam avea şi mâine
Covrigii săraţi sau colţul de pâine
Neştiind cum e să te-nvârţi în jurul cozii
Să tragi la galere ca să-ţi hrăneşti plozii
Gustul copilăriei păstrează-l cât poţi
Susţinut de câţiva, dar contestat de toţi
Viaţa-ţi va răspunde târziu la întrebare
Şi-o să vrei să fii copil când vei fi mare
Vroiam să nu mai fiu copil, vroiam să cresc
Vroiam să scap de centru, vroiam să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
Să nu mai fiu copil vroiam, să cresc vroiam
Să scap de centru vroiam, să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
Mi-amintesc că am fost de
Mic îndrăgostit de natură
Martor al asediului mediului
Otrăvit de cianură
Evitând, că n-aveam încă o minte matură
Doar spirit infinit şi
Talent pentru literatură
Miuţă şi bere în faţa blocului
Scandaluri de natură să te-mprăştie
De la faţa locului
Sirene de miliţie şi salvare urlând în noapte
Cozi interminabile la pâine şi lapte
Barbugii ieşind din secţii
Puradei şi coji de pepeni prin intersecţii
Creveţii expirând în alimentare
Care dezvoltau focare
De infecţii de toate genurile
Cam alea erau vremurile
În care a crescut ultima generaţie
De puşti maidanezi ca-n Copenhaga
Ultimii puşti plini de cicatrici
Crescuţi de mici, mai puţin de tătici
Mai mult de mingi, de 16 şi de 35
Înţelegeai şi tu progresul dacă-l vedeai
Pe Cedrea cum învaţă
De la părinţi, profesori şi din pumni în faţă
Deşi îi zice Progresul
Aici n-a fost niciodată scurt procesul
Dar ştii cum e-n viaţă
Totu-i până prinzi practica
M-am şters de sânge şi de
Praf şi-am schimbat tactica
Sunt perfect adaptat acum
Doar că practic cam tot mă
Lasă rece ca Antarctica
Vroiam să nu mai fiu copil, vroiam să cresc
Vroiam să scap de centru, vroiam să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
Să nu mai fiu copil vroiam, să cresc vroiam
Să scap de centru vroiam, să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
C-un punct de sprijin Pământul îl puteam urni
Aproape de tainele existenţei mi-era firea
Crescând mi-am pierdut nemurirea
Dar uitarea nu mi-a şters
Ochii ce m-au pândit
Felu-n care m-am descoperit
Fetele ce le plimbam cu acelaşi metrou
Iubirea mea găsind atunci ecou
Vocea mamei ce răsuna printre betoane
Strigându-mă la masă fără să-mi fie foame
Încă aud cum scârţâia pe tablă creta
Încă mă văd cum călăream bicicleta
Ce-aveam azi puteam avea şi mâine
Covrigii săraţi sau colţul de pâine
Neştiind cum e să te-nvârţi în jurul cozii
Să tragi la galere ca să-ţi hrăneşti plozii
Gustul copilăriei păstrează-l cât poţi
Susţinut de câţiva, dar contestat de toţi
Viaţa-ţi va răspunde târziu la întrebare
Şi-o să vrei să fii copil când vei fi mare
Vroiam să nu mai fiu copil, vroiam să cresc
Vroiam să scap de centru, vroiam să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
Să nu mai fiu copil vroiam, să cresc vroiam
Să scap de centru vroiam, să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
Mi-amintesc că am fost de
Mic îndrăgostit de natură
Martor al asediului mediului
Otrăvit de cianură
Evitând, că n-aveam încă o minte matură
Doar spirit infinit şi
Talent pentru literatură
Miuţă şi bere în faţa blocului
Scandaluri de natură să te-mprăştie
De la faţa locului
Sirene de miliţie şi salvare urlând în noapte
Cozi interminabile la pâine şi lapte
Barbugii ieşind din secţii
Puradei şi coji de pepeni prin intersecţii
Creveţii expirând în alimentare
Care dezvoltau focare
De infecţii de toate genurile
Cam alea erau vremurile
În care a crescut ultima generaţie
De puşti maidanezi ca-n Copenhaga
Ultimii puşti plini de cicatrici
Crescuţi de mici, mai puţin de tătici
Mai mult de mingi, de 16 şi de 35
Înţelegeai şi tu progresul dacă-l vedeai
Pe Cedrea cum învaţă
De la părinţi, profesori şi din pumni în faţă
Deşi îi zice Progresul
Aici n-a fost niciodată scurt procesul
Dar ştii cum e-n viaţă
Totu-i până prinzi practica
M-am şters de sânge şi de
Praf şi-am schimbat tactica
Sunt perfect adaptat acum
Doar că practic cam tot mă
Lasă rece ca Antarctica
Vroiam să nu mai fiu copil, vroiam să cresc
Vroiam să scap de centru, vroiam să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu
Să nu mai fiu copil vroiam, să cresc vroiam
Să scap de centru vroiam, să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viaţă
Dar n-aş fi vrut să ştiu
Că o să-mi doresc până la
Urmă tot copil să fiu