Agathodaimon - Adio versuri (lyrics)
[Agathodaimon - Adio versuri lyrics]
Young, wild
Green with a children's mind and a
Heart so loyal and bright
But stigmatized and sacrificed by the
Feedings of the light i turned away
Head from the sway and find my only path
In the blessings of the flaming ones
An aeon formed with a new oath
Hold your head up high on the
Causal, sparkling rays of the barren
False and blind
Or follow me where you can see
The power of the blackest light
Once the wolves will howl together
And sing their mighty song
And the blackest sun alights the world
And saves us from all wrong
The solace of death can't revoke
The pain of a thousand years and lies
The solace of death can't remove
- those bitter times
I break down as the stars burn cold
Burn bitter and cold - inside my heart
Yawns a wound so deep - so deep and old
Darkness filled with a mind so skilled
And loyal to the blackest arts
Concerned with light in her last rite
To open up the darkest hearts
We have found our final ground
To evocate her bright
In the shining of the silver
Moon into the mystic night
Willing now to sacrifice and look
Beyond the ghastly ice
Then break the mirror - set the
Knife and free yourself from life
We who wander beyond the sun are
Blessed with her last kiss
Damned to walk among the dead
And cursed with human bliss
De-acuma nu te-oi mai vedea
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea de tine
De astăzi dar tu fă ce vrei
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei mă lasă
Căci nu mai am de obicei ca-n zilele acele
Să mă îmbăt și de scântei din stele
Când degerând atâtea dăți
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți la geamuri
O, cât eram de fericit să mergem împreună
Sub acel farmec liniștit de lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie
În veci alături să te am femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte de care azi abia mi-aduc
Aminte căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste
Îmi pare-o veche, de demult poveste
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri
Totuși îmi pare că de-atunci sunt veacuri
Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o
De-aceea-n urma mea rămâi - adïo!
Green with a children's mind and a
Heart so loyal and bright
But stigmatized and sacrificed by the
Feedings of the light i turned away
Head from the sway and find my only path
In the blessings of the flaming ones
An aeon formed with a new oath
Hold your head up high on the
Causal, sparkling rays of the barren
False and blind
Or follow me where you can see
The power of the blackest light
Once the wolves will howl together
And sing their mighty song
And the blackest sun alights the world
And saves us from all wrong
The solace of death can't revoke
The pain of a thousand years and lies
The solace of death can't remove
- those bitter times
I break down as the stars burn cold
Burn bitter and cold - inside my heart
Yawns a wound so deep - so deep and old
Darkness filled with a mind so skilled
And loyal to the blackest arts
Concerned with light in her last rite
To open up the darkest hearts
We have found our final ground
To evocate her bright
In the shining of the silver
Moon into the mystic night
Willing now to sacrifice and look
Beyond the ghastly ice
Then break the mirror - set the
Knife and free yourself from life
We who wander beyond the sun are
Blessed with her last kiss
Damned to walk among the dead
And cursed with human bliss
De-acuma nu te-oi mai vedea
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea de tine
De astăzi dar tu fă ce vrei
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei mă lasă
Căci nu mai am de obicei ca-n zilele acele
Să mă îmbăt și de scântei din stele
Când degerând atâtea dăți
Eu mă uitam prin ramuri
Și așteptam să te arăți la geamuri
O, cât eram de fericit să mergem împreună
Sub acel farmec liniștit de lună!
Și când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie
În veci alături să te am femeie!
Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte de care azi abia mi-aduc
Aminte căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste
Îmi pare-o veche, de demult poveste
Și dacă luna bate-n lunci
Și tremură pe lacuri
Totuși îmi pare că de-atunci sunt veacuri
Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o
De-aceea-n urma mea rămâi - adïo!