Agathodaimon - Sfințit cu roua Suferinții versuri (lyrics)
[Agathodaimon - Sfințit cu roua Suferinții versuri lyrics]
Preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare
În care-n van speranța, biet liliac se zbate
Lovindu-se de ziduri, cu-aripi șovăutoare
Și dînd mereu cu capu’-n tavanele surpate
Deodată, mînioase, prind clopote să sară
Și catre cer urlă-ngrozitoare
Lungi și nesfîrșite convoaie mortuare
Încet și fără muzici prin suflet trec mereu
M-ați sfințit cu roua suferinții
Și mi-ați pus venin în sînge
Iar speranța-nvinsă plînge ca sufletul meu
Și mută-i gura-dulce a altor vremi
Cînd timpul crește-n urma mea
Iar eu mă-ntunec!
E-o oră grea și mare
Aripile-mi negre în ceruri se-ntind
Astfel lumea amuțește la-ntunecări solare
Astfel marea amuțește vulcane cînd s-aprind
Cînd prin a vieții visuri oștiri de nori apar
A morții umbră slabă cu coasă și topor
Tăceți cum tac în spaimă, creștinii din popor
Cînd evul asfințește și dumnezeii mor!
Se mistuie-n moarte și durere
Văpaia care-n mine a strălucit
Ciudată întristare ce crește ca și marea
Pe-un țărm stîncos, pustiu
Peste flăcări, peste fumuri
Pe cadavre descărnate
Pe cîmpii deșerte, pe altare profanate
Vino, s-așezi pe ele tronul tău de oseminte
Înalță-te în culmea fumegîndelor morminte!
Căci eu nu mă las înrobit de tine
Creștinule!