Agathodaimon - Ne cheamă pămîntul versuri (lyrics)
[Agathodaimon - Ne cheamă pămîntul versuri lyrics]
Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite
Blestemul îl invoc
Blestemul mizantropic, cu vînăta lui gheară
Ca să vă scriu pe frunte, vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc
O, fiarbă-vă mîndria în vinele stocite
În ochii stinși de moarte
Pe frunți învinețite de sînge putrezit
Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă?
Ce foc făr-a se stinge
Ce drept fără să-mi mintă
O, oameni morți de vii
Vedeți cum crapă urna, cenușa reînvie
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului Roman
Cum umbrele se-mbracă cu zale ferecate
Și frunțile cărunte le nalță de departe
Un Cesar, un Traian
Cad putredele tronuri în marea de urgie
Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie
Și sceptrele de fier
În două părti Infernul portalele-și deschide
Spre a-ncăpea cu mia răsufletele hîde
Tiranilor ce pier!
O, sfinte firi vizionare
Ce făceați steaua să cînte
Ce creați o altă lume pe astă lume de noroi
Proști și genii, mici și
Mari, sunet, sufletul, lumina
Toate-s praf
Lumea-i cum este și ca dînsa sîntem noi