Codrin Donciu - Serpentes versuri (lyrics)

Mili mili mili mili, mili, mili, mili

(Milioane) Atât de mulți încât nici
Nu mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că cineva-mi
Face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri mari
Vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani
 ci șerpii ăștia de pe umăr
(Milioane) Atât de mulți încât nici nu
Mă obosesc să-i număr
(Milioane) Apar de nicăieri cred că
Cineva-mi face o glumă
(Milioane) Îmi șoptesc ce lucruri
Mari vom face împreună
(Milioane) Nu vorbesc de bani
Ci șerpii ăștia de pe umăr

Cred că sunt de pe Marte
Bine-am venit pe Pământ
E praful dintre pleoape -
Nu-i vedeam multiplicându-
-se, venind aproape și urcându-se pe rând
De pe sol, la mine-n spate
Strecurându-se în gând
Dar recensământul acceptat e zero
Le plantez bombe-n bază ca un terro, huh bomb
Nu le voi fi gazdă
Cine-i accesează va fi 4-0-4 error
Fiindca dacă tu credeai că sunt complet imun
Să știi că uneori cedez de exemplu acum
Aud beat-ul și-mi spun să mă flexez:
Oh, nu, ce-a făcut Codrin?
Nu vreau palat, nu vreau un pat cu baldachin
Vreau doar 4 timpi să fac rapu'
Am capu' plin - împăratu'
Nu poate fi nimeni altu'
Decât acest anonim
Ce dă rap debil fără țintă
Mintea ascuțită ca un ac de pin
Vorbe scoase din cap de carte plin
Complicate fiind, combinate prin
Flow-ul foarte fin, de-o buca' de timp
Doar petarde-aprind
Atentat pe beat, am dreptate fiindcă
Să fiu monoton la microfon e practic chin
De mic sclipitor sunt în ochii
Lor ca un cristalin
Apar în vizor ca usturător că nu sunt Dalin
Și-i obositor că sunt muritor și sunt plin de
Ares gOD DID dJ Khaled

Atât de mulți încât nici nu
Mă obosesc să-i număr
Apar de nicăieri cred că
Cineva-mi face o glumă
Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
Nu vorbesc de bani
Ci șerpii ăștia de pe umăr
Atât de mulți încât nici nu
Mă obosesc să-i număr
Apar de nicăieri cred că
Cineva-mi face o glumă
Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
Nu vorbesc de bani
Ci șerpii ăștia de pe umăr

Sunt doar un pește mic
Și-ncerc să nu ajung prăjit
Că fumurile astea-n cap sunt
Cel mai mare inamic că viața-i un ocean
În el înoată cine-i pregătit
Și cine stă pe valuri
Riscă să ajungă în nisip

Hai lasă-mă, Codrine, cu filosofia-n rime
Tu doar bagă le rapide-n modu' sport
Huh fast car
Doar ce îmi pasă mie, dacă nu învață nimeni
Cine nu-nțelege poa' să pună stop
Poa' să pună stop
Sau poa' să mă ducă-n top
Dar eu sper la a doua, și într-un timp record
Pe umăr am un Boa, și e complet de-acord
Că egoul automat, suferă atac de cord
Dacă nu-i hrănit
Și ce vrea el n-aduce Glovo și
Nici Uber Eats door bell
Nu-l păcălești cu un combo
Și niște cartofi prăjiți
Poate filet mignon și sticle pline de Moët
Condiția este să pozezi și să
Postezi pe net photo snap
Egoul vrea cooperare ca la un duet
Și uite-așa te abuzează ca un proxenet
Egoul vrea cooperare de la un poet
Și uite-așa se înregistrează încă
O strofă rap

Atât de mulți încât nici nu
Mă obosesc să-i număr
Apar de nicăieri cred că
Cineva-mi face o glumă
Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
Nu vorbesc de bani
Ci șerpii ăștia de pe umăr
Atât de mulți încât nici nu
Mă obosesc să-i număr
Apar de nicăieri cred că
Cineva-mi face o glumă
Îmi șoptesc ce lucruri mari vom face împreună
Nu vorbesc de bani
Ci șerpii ăștia de pe umăr