Satoshi, Irina Rimes - Bate, Vântule versuri (lyrics)
Satoshi [Chișinău, Moldova/România]
Irina Remesh [Irra] Izvoare, Florești,Republica Moldova/România
[Satoshi, Irina Rimes - Bate, Vântule versuri lyrics]
[Strofa 1, Satoshi]
Ideologia ta nu mă reprezintă
În țara buzunarelor în care bate vântul
Jumătate s-au dus, jumătate așteaptă rândul
Te rog, dă-mi pace, dacă nu îmi dai cuvântul
Știi ce înseamnă Republica Moldova?
Bagă x3 la tot ce știi despre Craiova
La noi întotdeauna e problemă e război
Versurile triste, umorul mai greoi
[Refren, Satoshi]
Bate, vântule, bate
Suflă grijile toate
Casa mea, 'colo - departe
Toți o vor, nimeni nu poate să mi-o ia
Cât înc-o port
Înăuntru o port
Casa mea, 'colo - departe
Numai eu știu să-i cânt
[Refren, Irina Rimes]
Dorule, dorule, nu mă bate
Că numai de dor am avut parte
N-am avut nici pace, nici hodină
Și-am rămas cu inima bătrână
Neam împrăștiat printre străini
Ca păsările care nu mai vin
Au zburat spre cerurile albastre
Cu povara bunătății noastre
[Strofa 2, Satoshi]
Ne-au chinuit cu foame și ne-au speriat cu frig
Ne-am învățat să facem sărbătoare din nimic
Ne-am învățat s-alegem răul cel mic
În țara noastră ca o mângâiere de bunic
La poarta ruginită-mbătrânește un nuc
Iar frunzele îi cad și oamenii se duc
El își apleacă ramul, dar eu nu mă apuc
Eu am fugit de-acasă, dar de dor unde să fug?
[Refren, Satoshi]
Bate, vântule, bate
Suflă grijile toate
Casa mea, 'colo - departe
Toți o vor, nimeni nu poate să mi-o ia
Cât înc-o port
Înăuntru o port
Casa mea, 'colo - departe
Numai eu știu să-i cânt
[Refren, Irina Rimes]
Dorule, dorule, nu mă bate
Că numai de dor am avut parte
N-am avut nici pace, nici hodină
Și-am rămas cu inima bătrână
Neam împrăștiat printre străini
Ca păsările care nu mai vin
Au zburat spre cerurile albastre
Cu povara bunătății noastre
Ideologia ta nu mă reprezintă
În țara buzunarelor în care bate vântul
Jumătate s-au dus, jumătate așteaptă rândul
Te rog, dă-mi pace, dacă nu îmi dai cuvântul
Știi ce înseamnă Republica Moldova?
Bagă x3 la tot ce știi despre Craiova
La noi întotdeauna e problemă e război
Versurile triste, umorul mai greoi
[Refren, Satoshi]
Bate, vântule, bate
Suflă grijile toate
Casa mea, 'colo - departe
Toți o vor, nimeni nu poate să mi-o ia
Cât înc-o port
Înăuntru o port
Casa mea, 'colo - departe
Numai eu știu să-i cânt
[Refren, Irina Rimes]
Dorule, dorule, nu mă bate
Că numai de dor am avut parte
N-am avut nici pace, nici hodină
Și-am rămas cu inima bătrână
Neam împrăștiat printre străini
Ca păsările care nu mai vin
Au zburat spre cerurile albastre
Cu povara bunătății noastre
[Strofa 2, Satoshi]
Ne-au chinuit cu foame și ne-au speriat cu frig
Ne-am învățat să facem sărbătoare din nimic
Ne-am învățat s-alegem răul cel mic
În țara noastră ca o mângâiere de bunic
La poarta ruginită-mbătrânește un nuc
Iar frunzele îi cad și oamenii se duc
El își apleacă ramul, dar eu nu mă apuc
Eu am fugit de-acasă, dar de dor unde să fug?
[Refren, Satoshi]
Bate, vântule, bate
Suflă grijile toate
Casa mea, 'colo - departe
Toți o vor, nimeni nu poate să mi-o ia
Cât înc-o port
Înăuntru o port
Casa mea, 'colo - departe
Numai eu știu să-i cânt
[Refren, Irina Rimes]
Dorule, dorule, nu mă bate
Că numai de dor am avut parte
N-am avut nici pace, nici hodină
Și-am rămas cu inima bătrână
Neam împrăștiat printre străini
Ca păsările care nu mai vin
Au zburat spre cerurile albastre
Cu povara bunătății noastre